Totul a început cu un cățel de usturoi. Defapt cu doi. Și cu o poftă de salată. |
| Stingher, un cățel de usturoi stă la pozat. |
Nu am mai mâncat salată Cesar de ani de zile, din America defapt, asta însemnând vreo 6 ani. În consecinţă, săptămâna trecută am căutat rețeta pe net și am adaptat-o. Pentru că daca aș urma o rețeta cap-coadă, probabil nu aș mai fi eu însămi.
Am făcut prima dată crutoanele, cele făcute acasă fiind cele mai bune. Asta pentru că în magazine oricum nu se găsesc, deci mergem pe principiul: cele mai bune crutoane sunt singurele crutoane la care am acces.
Am frecat pâinea cu usturoi autentic românesc. Am pus apoi ulei de masline (care probabil nu era deloc autentic) şi am amestecat totul. Am ţinut apoi crutoanele în cuptor vreo 20 de minute.
Apoi am făcut sosul. Prefer să nu îi spun dressing din două motive: există pentru dressing un echivalent foarte bun în limba română și în al doilea rând pentru că nu îmi place să folosesc englezisme decât dacă chiar nu am de ales și nu găsesc un cuvânr potrivit pentru ceea ce vreau să exprim. În fine, e defapt un singur motiv.
Cam astea sunt ingredientele (înainte şi după):
