Desert cu fulgi de porumb

Tin minte că prima dată când am mâncat acest desert a fost în liceu. Eram la prietena mea cea mai bună acasă, de Crăciun. Îl făcuse sora ei și mi s-a părut nemaipomenit de bun. Când am aflat că e și foarte simplu de făcut (era cam evident) mi-am zis eu în gând că e musai să-l fac.

Și uite că au trecut mai bine de 10 ani și eu de abia sâmbăta trecută mi-am făcut timp să fac acest desert simplu. M-am  înarmat cu toate cele și mi-am amenințat soțul că-i fac 'prăjitură de-aia bună cum face sora lui Gaby'.

A fost tare entuziasmat, ba chiar mi-a făcut galerie în timp ce găteam (mâncând un sandwich şi făcând observații :p).

Rezultatul, la prima vedere a fost mulțumitor. Dar vedeți mai jos ce părere a avut Ionuț (soțul, că nu-i mai place să-i zic d-nul H).

Am simțit iar nevoia să improvizez puțin: am topit un baton de ciocolată albă (??) cu pufarin - era defapt o chestie dubioasă cu mult zahăr și lapte praf. Nu trebuia să fac asta pentru că, practic, m-am ales doar cu niște pufarini înveliți în zahăr ars.

Ingrediente:
- fulgi de porumb (aprox 200g dar nu sunt sigură)
- 50 g merisoare
- 150 g zahăr
- 4 linguri de miere de albine
- 120 g unt
- 3 lg cacao
- 2 lg de esență de vanilie
- 2 lg cardamom măcinat
- tableta alba cu pufarini si lapte praf (aprox 200g)  

Paşii:
1. Se topește batonul de ciocolată albă. Se toarnă într-o tavă tapetată cu hârtie cerată.
2. Se pun fulgii și merisoarele într-un vas încăpător.
3. Se pun într-o cratiță zahărul, untul, esența de vanilie și cardamomul și se amestecă până se topește tot zahărul. 
4. Se pune mierea și cacaua (oare așa se scrie?). Se stinge focul.
5. Se pune acest sos peste fulgi și se amestecă până când toți fulgii sunt acopertiți cu sos.
6. Se pune amestecul peste pufarini în tavă. Se dă la rece.

Verdictul lui Ionuț:
Hmmm, de unde să încep: prea dulce, prea multă vanilie, prea moale. Oare cum am reușit să stric o prăjitură atât de simplă? :-|


Poftă bună!?
Liana